Raport de psihodiagnostic și evaluare clinică adulți, copii sau adolescenți
Instrumentele psihologice utilizate în procesul de evaluare clinică includ:
- Interviul (structurat, semistructurat, liber)
- Observația clinică
- Teste psihologice standardizate (validate științific și licențiate pe psihologul clinician care le administrează)
Psihodiagnosticul are în vedere investigarea factorilor psihologici relevanți pentru desfășurarea diverselor activități, procesul de evaluare psihologică este finalizat cu un raport de examen psihologic ce vizează analiza/ testarea/ interpretarea de către psihologul clinician a următoarelor aspecte:
- evaluarea psihologică a stării de sănătate psihică, conditie care este necesară pentru desfășurarea unor profesii și activități (ex. testarea psihologică a funcționarilor publici, a profesorilor, aviz psihologic medic rezident, atestarea asistenților maternali, practicarea voluntariatului, avizarea psihologică a asistentului personal etc.)
- evaluare cognitivă și neuropsihologică (atenție, gândire, memorie, limbaj)
- evaluare comportamentală
- evaluare afectiv – emoțională
- evaluarea personalității și a mecanismelor de coping/ apărare și adaptare
- evaluarea unor probleme psihologice specifice cuplului și familiei
- evaluarea contextului familial, profesional, social, economic și cultural în care se manifestă problemele psihologice
- evaluarea gradului de discernământ
- evaluarea dezvoltării psihologice (fișa de evaluare psihologicăla copii)
- alte evaluari în contexte care implică dimensiuni psihologice clinice (ex. chestionare de orientare profesională în consilierea vocațională, chestionare de aptitudini, atestare adopție, aviz psihologic plasament, tutelă etc).
Dacă ai întrebări, nu ezita să suni la numărul de telefon: 0751171081
“Stilul de viaţă se bazează pe primii patru sau cinci ani ai copilăriei. Această perioadă se încheie cu dezvoltarea deplină personală şi cu fixarea ulterioară a atitudinii faţă de viaţă. Din acel moment, răspunsurile la întrebările impuse în viaţă nu sunt dictate de realitatea relaţiilor în sine, ci de anumite atitudini automate pe care le numim stilul individual.” – Alfred Adler.